Eu,ceaiul si laptopul

Da,eu stau in fata laptopului,jos intinsa pe covor,pe burta,in fata mea e ceaiul de la care astept minuni (ceaiul zein).Ca gust nu pot sa spun ca e cel mai oribil produs ce l-am testat vreodata,nici pe departe,care nu a incercat preparat din usturoi+miere de albine +otet dimineata pe stomacul gol...nu va intelege cu adevarat cuvantul...de nesuportat... gustativ.
Acum nu stau sa scriu despre minunile si beneficiile ceaiul zein pt ca inca nu se vad,mi-am deschis blogul in miez de noapte pt a scrie ceva impresii pe care simt a le varsa undeva pt nu a acumula multa maculatura in capsorul meu.Astazi am fost la gineclog,o data la 2 saptamani profesorul Dragomir vine in frumosul nostru targusor pt a analiza violete(nu fac referire la flacara violeta din capul psd istilor si cravatele pdl istilor ci la jumele pasaricii ...pe care bunica mi-a denumit-o atat de frumos:''Violeta'').In sala de asteptare a clinicii erau 3 doamne,doua erau impreuna,vorbarete foc dar vedeam cum isi framanta mainile de stres,....stresul urcatului la capra si inca o doamna cu o privire speriata,incerca sa se integreze discutiilor din jur..intre asistente,intre cele doua amice pt a face un pic de conversatie si a uita un pic de propria ei spaima.Eu nu ma tem de asemenea controale dar ca orice om simti o oarecare stinghereala la gandul ca vei urca pe urata aia de capra.Sunt o fire sociabila,ma integrez oricarui grup,nu pot sta muta, sa privesc intr-un punct fix si nici nu astept sa fiu intrebata de careva pt a initia o discutie,daca nu este deschis nici un subiect ,nu s-a initiat o discutie ...nu ma dau in laturi de a face primul pas.Asa am aflat povestea fiecarei doamne din sala de asteptare,cate temeri exista in oameni,cate frici,cate rugaciuni,fiecare care urma sa intre in salonul de consultatii isi facea o cruce sau macar isi indrepta gandul spre ajutorul divin.Ma intreb...daca la un simplu control de rutina ai atatea temeri,frici...cate rugaciuni urlande in interior or fi la oameni diagnosticati cu boli grave?
Pt moment am uitat sirul....povestea controlului...mi-a trecut un gand despre atatea femei bolnave si mi-am indreptat un gand bun pt ele,am vrut sa fie o postare vesela cum sunt si eu dar vad ca gandurile m-au purtat in alte colturi ale mintii...mai intunecate,mai de meditat la ele.
Ar trebui sa pretuim fiecare secunda de sanatate,ar trebui sa multumim Lui Dumnezu ,sortii,mamei natura ,geneticii noastre ca cele din noi care suntem sanatoase sa ramanem asa si celor cu probleme doresc sa se faca bine ,sa dispara spaima si frica din gandurile lor.
Eu gandesc ca mai rea decat boala in sine e frica...in toate frica e cel mai aspru si rau sentiment.
Am terminat ceaiul...sunt pe drumul spre silueta ideala...nu de sirena...de ce am mentionat ca nu vreau sa fiu sirena?puteti vedea aici raspunsul:)
http://silvia-unaalta.blogspot.com/2009/07/sirena-sau-balena.html
ps>sunt bine,Violeta e sanatoasa si zdravana asa cum trebuie sa fie